Webdesigner. Este un cuvânt care se pare că s-a insinuat, atât în vocabularul nostru curent, cât şi în visele de grandoare ale multora. Sunt extrordinar de mulţi oameni în România care fac site-uri web. Orice puşti care are aspiraţii mai înalte decât de a deveni fotbalist se pare că “vrea să se facă” webdesigner. Toată lumea are impresia că din Internet şi din site-uri se câştigă bine, fără efort şi foarte repede. Yeah, sure…
Nu voi avea pretenţia de a defini termenul, la modul absolut, exhaustiv şi irefutabil. Ce vreau, însă, este să-mi spun părerea despre această problemă, pornind de la un post scris de către Nona Şerbănescu.
Asa cum definesc eu web designerul, este acea persoana cu studii de grafica/design care alege sa isi foloseasca talentul si cunostintele in zona de design pentru web.
Din păcate, în lumea noastră, sunt puţine cazuri de webdesigneri care pornesc dintr-un background “artistic”. Acest lucru se datoreaza faptului că Internetul, ca orice alt lucru legat de calculator, este înţeles greu şi, cel mai probabil, superficial de către majoritatea oamenilor. Sunt încă puţini oameni care înţeleg într-adevăr fenomenul, iar cei mai mulţi o fac pentru că au ales IT-ul ca domeniu principal de activitate. Sau invers, nu sunt sigur. Cert este, din câte am văzut eu, că majoritatea celor care fac site-uri au un background tehnic, nicidecum artistic.
Partea bună este că, in anumite limite, gusturile se pot rafina. Poţi învăţa să faci ceva care să arate măcar decent, dacă nu bine. Dar, în opinia mea, asta nu este cea mai mare problemă.
Problema majoră este că un webdesigner ar trebui să-şi pună şi alte probleme pe lângă cele legate de latura strict estetică. Cui serveşte site-ul? Care este scopul lui? Care sunt caracteristicile de vârstă, educaţie, etc. ale vizitatorilor doriţi? Care sunt interesele vizitatorilor? Cum şi ce trebuie plasat unde pentru a facilita o experienţă plăcută, lipsită de bătăi de cap? Şi o mie de alte întrebări legate de domenii gen marketing, usability (dacă mă poate ajuta cineva cu traducerea acestui cuvânt, aş rămâne recunoscator), psihologie şi alte asemenea arii cu care un programator nu are nici în clin, nici în mânecă. Probleme pe care, dacă şi le pun 5% din cei care fac site-uri, mare minune!
Nu cred ca designerul are nevoie de notiuni de programare… eventual HTML de baza, astfel incat sa inteleaga cat de cat cum functioneaza ceea ce el proiecteaza, deseneaza. De asemenea, cred cu tarie ca indiferent daca stie sau nu HTML, designerul nu ar trebui sa isi “taie” singur site-urile. Fenomenul rezultat este simplu, va evita elementele de design care implica eforturia ulterioare mai mari la generarea HTML-ului in detrimentul calitatii vizuale.
Şi uite aşa se trezesc diverşi oameni că trebuie să implementeze pentru un oarecare site un design care le este servit sub forma de A3, CMYK şi cu ceva Pantone pe ici pe colo. Părerea mea este că un webdesigner ar trebui să ştie HTML şi CSS peste medie. Cât de mult peste medie cu putinţă. Trebuie să le ştie ca să facă designuri fezabile. Un design de site nu este un pliant tăiat şi trântit în HTML.
Dacă taie sau nu propriul design, dacă scrie sau nu codul pentru el, este partea a doua. Dar acest lucru nu trebuie să fie influenţat de lene sau de lipsă de profesionalism, ci de optimizarea fluxului de muncă. Oameni care să taie un design şi să-l pună în HTML, mai găseşti, iar dacă nu o fac extraordinar de bine, nu se vede aşa de mult când te uiţi la site. Dar designeri buni găseşti mai greu. Mult mai greu. Aceasta problemă, şi doar această problema, în concepţia mea, face ca munca unui webdesigner să se termine în forma unui fişier imagine.
Cred ca HTML-ul, PHP-ul, MySql-ul etc. tin de programarea pentru web care este un cu totul alt subiect, subiect unde sunt ceva mai rezervata in afirmatii.
Concepţia generală, într-adevăr, pare a fi că toate abrevierile de litere dubioase care apar în discuţie când se vorbeşte de site-uri sunt limbaje de programare. În concluzie, noi programăm în HTML şi în CSS. Păi, nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar nu prea este corect.
HTML vine de la HyperText Markup Language. Deci, brusc, aflăm că este pur şi simplu o modalitate de ordonare a textului. Nimic mai mult decât nişte “indicaţii” transmise către browser despre cum şi unde să afişeze în pagină. Nu tu blocuri decizionale, repetitive, nu tu variabile şi aş putea continua la nesfârşit. Nicidecum limbaj de programare.
CSS-ul este un apendice al HTML-ului. Şi nu numai că nu este limbaj de programare, dar nu cred că forţez prea mult nota dacă îl numesc “limbaj de design”. După ce conţinutul a fost “ordonat” în HTML, CSS-ul vine şi specifică cum ar trebui totul să arate.
JavaScript-ul este un limbaj de programare. PHP-ul, ASP-ul, CF-ul, JSP-ul de asemenea. Pentru cine o să-mi sară în cap, voi aia de la Politehnică, care v-aţi născut cu ASM-ul în braţe, nu contează că este interpretat şi nu compilat. Tot limbaj de programare e, după părerea mea. MySQL-ul este o struţo-cămilă. E, suprinzător, chiar ce-i spune numele: Structured Query Language. Este un “limbaj de întrebări”, de interogări, dacă chiar vrem să folosim termenul potrivit.
Concluzia? Webdesignerul nu are ce treabă să aibă cu JavaScript, PHP, MySQL, JSP, ASP, CF, Ruby, Perl şi alte nebunii. Dar cu HTML şi CSS, s-avem pardon!
Designerul web ar trebui sa cunoasca foarte bine Adobe Photoshop si, in masura in care doreste sa realizeze site-uri dinamice din punct de vedere vizual, cu animatii and stuff, ar trebui sa stapaneasca si Macromedia Flash.
Adobe Photoshop este doar un exemplu. La fel de bun este orice software de editare de imagini, dar un webdesigner, ca şi un graphic designer, ar trebui să ştie, după părerea mea, cel puţin două: unul de grafică vectorială şi unul de grafică raster (bitmap). În a doua categorie tronează Adobe Photoshop, Corel Photo-Paint şi altele, iar în prima găsim Adobe Illustrator, Corel Draw, etc. Eu recomand Adobe, dar mai recomand ceva: discerneţi foarte bine când folosiţi bitmap şi când vectorial. Toată lumea bagă mare cu Photoshop. Părerea mea este că, în afară de cazul în care ai de editat o poză sau porneşti de la o poză ca să realizezi un design, Photoshop este o alegere de compromis. Iar alegerile de compromis nu dau niciodata rezultatele cele mai bune.
Cât despre Adobe Flash… Este foarte uşor să faci nişte animaţii de mână, un banner, un meniu. Nicidecum asta nu înseamnă să stăpâneşti Flash-ul. Dar e nevoie de multă muncă şi de multă rafinare a tehnicii de lucru ca să obţii ceva frumos dintr-o animaţie. Iar asta ţine de bibilică, de imaginaţie, de gust, nu de capacitatea de a lucra în Flash.
În încheiere, pentru că deja mi-e somn şi mâine o să mă certe şefu că am cearcăne, pentru cei care vor să înceapă să facă site-uri, am un singur link: Web Design From Scratch. Citiţi-l din scoarţă în scoarţă şi de-abia după ce aţi terminat puteţi să începeţi să înţelegeţi cât de complicat e să faci un site, dacă vrei sa faci o treabă bună.
evilpenguin Internet css, html, Internet, webdesign, website
