E la mintea cocoșului că lumina naturală nu te ajuta întotdeauna când vrei să faci o poză. Tot la mintea cocoșului este că nici blițul direct, de deasupra aparatului nu produce chiar cele mai bune rezultate. Un individ dubios a găsit o soluție interesantă la aceste probleme:
Azi a fost frig. Foarte frig. Așa că m-am găndit să-mi cumpăr o eșarfă, să-mi țină de cald. Dar cum mi-a fost lene să mă deplasez până la magazin, și cum am văzut că pot să o downloadez, zis și făcut.
Foarte rapid și nedureros, tot procesul a durat cam 10 minute, în care majoritatea timpului am stat să aștept e-mail-ul cu linkul de download. Puțin dezamăgit de faptul că a trebuit să-i adaug singur album art-ul, mă bucur că, totuși, restul ID3-urilor erau în regulă.
Mi se pare decent. Nu mi se pare decent ca pe niște site-uri, nu zic care, să dai aproape 50 RON fără TVA pe un album pe care eu l-am cumpărat de pe site-ul interpretului cu 20 RON cu TVA. A, și asta downloadând-ul piesă cu piesă, presupun. Presupun doar, că doar nu-s nebun să încerc.
Acest post este încă un comentariu care a devenit prea lung. Inițial, dorința mea era să mă refer la articolul acesta, dar pe undeva acest scop s-ar putea să se fi pierdut. Dacă e așa, e vina lui Forrester.
Îmi amintesc că acum câțiva ani am asistat la o prelegere ținută de Marius Deak. Prelegere este un cuvânt pompos, dar altul nu-mi vine în minte.
Nu-mi mai amintesc clar tema, era, evident, despre site-uri, dar nu mai știu cu exactitate ce. Erau niște idei generale, de principiu, despre cum să faci un site. Cui trebuie să-i servească, ce trebuie să urmărești în primul rând, etc. Niște chestii de bun simț, pe care le intuisem de ceva vreme, dar a fost foarte reconfortant să le aud rostite de altcineva. Cineva care are succes și experiență în domeniu.
În final, cineva a întrebat de ce face asta. De ce vine și ne învață pe noi, concurența lui, ce să facem? Să ai un punct din care să începi, căteodată, influențează foarte mult evoluția ta într-un domeniu, iar Marius ne dădea fix destul cât să ne permită să-i devenim competitori în domeniul Internetului. După mulți ani, după multă muncă și nu tuturor, evident. Însă părea că el își educă, într-un fel, viitoarea concurență. De ce?
Îmi pusesem și eu problema asta, dar mă gândisem mai departe la niște răspunsuri complexe, la un gen de CSR și alte prostii. Adevăratul răspuns era, însă, foarte simplu: pentru că îi ajută pe ei în mod direct. O singură firmă rareori poate schimba lumea, dar dacă noi 50-60 de oameni care eram în sală contribuiam la acest lucru, atunci balanța se mai înclina un pic. Cu ce să contribuim? Cu treabă bine făcută, cu principii solide, cu o coloana vertebrală care să ne permită să nu fim călcați în picioare de clienți, ci invers: noi să-i educăm pe ei. Pentru că într-o piață haotică, hazardul guvernează câștigurile. Și nici o firmă serioasă nu vrea să se supună hazardului, pentru că a investit timp și bani în alte domenii decât ghicitul în cafea și cartomanția. Pentru că firmele serioase se bazează pe oameni competenți și pe cât mai puține compromisuri făcute în detrimentul calității.
Am urmărit pe câțiva dintre oamenii care au fost atunci în sală, de-a lungul lunilor ce-au urmat, pe unii chiar de-a lungul anilor. Nu pot să spun care a fost dezamăgirea mea când am constatat că nici unul dintre noi n-a realizat ce ne propunea Marius Deak. Nici unul n-a avut tăria, fie ea financiară sau de caracter să ajungă mai departe de a face un site pe câteva sute de euro. Câteodată banii chiar contează. Alteori, ne convingem pe noi înșine, eronat, de acest fapt. Nici unul din 50-60 de oameni. Nici măcar eu, deși uneori am încercat. De-atunci și până acum, am trecut printr-o serie de proiecte frugale, o tentativă antreprenorială nu extrem de reușită și într-un final, m-am angajat. La o firmă al cărei obiect de activitate nu este să facă altora siteuri.
Acum văd că această tentativă nu a murit încă. Ceea ce mă bucură, pentru că educația nu poate să vină de la clienți, ci de la firme, în același mod în care părinții își educă copiii. Dar asemenea părinților slabi, ignoranți sau, la rândul lor, needucați, nici aici schimbările nu pot fi aduse de oricine. Sper, totuși, să se găsească cineva destul de puternic, destul de decis și destul de răbdător.
N-am terminat bine cu articolul despre Google Chrome şi hop încă una de la Google: Picasa 3 Beta şi nişte modificări destul de serioase la Picasa Web Albums. Mai jos sunt două filmuleţe care descriu ce eu nu mai am putere să scriu la ora asta:
În seara asta s-a făcut un pas dubios în sferele Internetului. Un pas făcut de o companie online, într-un mediu mai degrabă offline: piaţa browserelor. Google mă intrigă şi mă uimeşte cu lansarea Google Chrome, nu neapărat prin realizarea unui browser deloc rău, ci prin “hype”-ul imens generat într-un mediu pe care, până acum, îl consideram foarte distant de această companie.
Şi au făcut-o în stil Google. Încă un browser putea să fie uşor ignorat într-o piaţă atât de dominată de Microsoft şi Mozilla. Dar sunt absolut convins că Google Chrome nu va lua calea spre uitare, asemenea lui Maxthon, Konqueror şi a multor altora. Multe alte browsere care, deşi încă nu şi-au dat ultima suflare, n-au prea multe şanse să schimbe lumea.
Nu acelaşi lucru aş spune despre Google Chrome. Deşi echipa Google spune că au lucrat de la zero, mi se pare evident că au avut ca inspiraţie restul pieţei. Ceea ce, dacă stăm să ne gândim, e şi normal. Astfel, avem următoarele:
