evilpenguin

Acest post este încă un comentariu care a devenit prea lung. Inițial, dorința mea era să mă refer la articolul acesta, dar pe undeva acest scop s-ar putea să se fi pierdut. Dacă e așa, e vina lui Forrester.

Îmi amintesc că acum câțiva ani am asistat la o prelegere ținută de Marius Deak. Prelegere este un cuvânt pompos, dar altul nu-mi vine în minte.

Nu-mi mai amintesc clar tema, era, evident, despre site-uri, dar nu mai știu cu exactitate ce. Erau niște idei generale, de principiu, despre cum să faci un site. Cui trebuie să-i servească, ce trebuie să urmărești în primul rând, etc. Niște chestii de bun simț, pe care le intuisem de ceva vreme, dar a fost foarte reconfortant să le aud rostite de altcineva. Cineva care are succes și experiență în domeniu.

În final, cineva a întrebat de ce face asta. De ce vine și ne învață pe noi, concurența lui, ce să facem? Să ai un punct din care să începi, căteodată, influențează foarte mult evoluția ta într-un domeniu, iar Marius ne dădea fix destul cât să ne permită să-i devenim competitori în domeniul Internetului. După mulți ani, după multă muncă și nu tuturor, evident. Însă părea că el își educă, într-un fel, viitoarea concurență. De ce?

Îmi pusesem și eu problema asta, dar mă gândisem mai departe la niște răspunsuri complexe, la un gen de CSR și alte prostii. Adevăratul răspuns era, însă, foarte simplu: pentru că îi ajută pe ei în mod direct. O singură firmă rareori poate schimba lumea, dar dacă noi 50-60 de oameni care eram în sală contribuiam la acest lucru, atunci balanța se mai înclina un pic. Cu ce să contribuim? Cu treabă bine făcută, cu principii solide, cu o coloana vertebrală care să ne permită să nu fim călcați în picioare de clienți, ci invers: noi să-i educăm pe ei. Pentru că într-o piață haotică, hazardul guvernează câștigurile. Și nici o firmă serioasă nu vrea să se supună hazardului, pentru că a investit timp și bani în alte domenii decât ghicitul în cafea și cartomanția. Pentru că firmele serioase se bazează pe oameni competenți și pe cât mai puține compromisuri făcute în detrimentul calității.

Am urmărit pe câțiva dintre oamenii care au fost atunci în sală, de-a lungul lunilor ce-au urmat, pe unii chiar de-a lungul anilor. Nu pot să spun care a fost dezamăgirea mea când am constatat că nici unul dintre noi n-a realizat ce ne propunea Marius Deak. Nici unul n-a avut tăria, fie ea financiară sau de caracter să ajungă mai departe de a face un site pe câteva sute de euro. Câteodată banii chiar contează. Alteori, ne convingem pe noi înșine, eronat, de acest fapt. Nici unul din 50-60 de oameni. Nici măcar eu, deși uneori am încercat. De-atunci și până acum, am trecut printr-o serie de proiecte frugale, o tentativă antreprenorială nu extrem de reușită și într-un final, m-am angajat. La o firmă al cărei obiect de activitate nu este să facă altora siteuri.

Acum văd că această tentativă nu a murit încă. Ceea ce mă bucură, pentru că educația nu poate să vină de la clienți, ci de la firme, în același mod în care părinții își educă copiii. Dar asemenea părinților slabi, ignoranți sau, la rândul lor, needucați, nici aici schimbările nu pot fi aduse de oricine. Sper, totuși, să se găsească cineva destul de puternic, destul de decis și destul de răbdător.

evilpenguin Internet educatie, Internet, valoare

Acum vreo 6 luni, începeam un proiect care, după spusele celui care îl concepuse, urma să revoluționeze lumea site-urilor de social networking. Tipul e din State. După multe diferențe de opinie, un naming pe care îl consideram absolut stupid și pretenții de ce n-a făcut hi5-ul în 3 ani să facem cu patru oameni, part time, în 2 luni, ne-am lăsat. Asta a fost cam acum 4 luni.

Anularea colaborării a fost de comun acord, discutată foarte pe scurt. Tipu a plătit niște bani, chipurile ca avans, după care ne-a dat un email în care zicea că să considerăm banii ăia ca plată a serviciilor noastre pâna acum, servicii de care nu va mai avea nevoie. Eu i-am scris un mail înapoi în care îi ziceam că regret că s-a terminat așa, că consider că vina ne aparține și nouă, bullshit, bullshit. Cu accentul pe “și”. Îmi place să las loc de “bună ziua” și, în plus, puteam și noi să ne dam mai mult interesul și să depunem mai mult efort. Ce-i drept, era genul de client care se bagă să-ți zică și cum să-ți scrii codul, gen de om cu care mie mi s-a luat să lucrez.

După cum ziceam, au trecut 4 luni de-atunci. Ieri am primit un e-mail, o să spicuiesc din el părțile total harmless, dar importante pentru ce vreau eu să zic:

Hey,

I’m in need of some help. [...] The website that they (nr: cei care au lucrat după noi) built for me is very shoddy, the CSS implemented very poorly. But that isn’t your concern.

I’m working on a new incarnation of the website that requires retooling the code to fit in some new ideas and eliminating some old bad ones. There are several pieces of the project that need to be adopted by various parties. I’ve finally learned PHP, but my skills are not quite adequate yet to lay down a foundation and begin laying down my ideas. I need help with the following (you may choose some, all, or, of course, none of these):

1. New, heavily simplified (in terms of color pallet) interface succeeds in a charming homemade feel, rather than a botched attempt at professionalism.
2. CSS
3. Work on laying out the database.
4. Work on the guts of the site, the PHP and AJAX.

Și acum vine partea cea mai interesantă a mailului:

I’m asking for help as a favor, as an appeal to your conscience. You have the opportunity now to do good, to make right the way in which you wronged me. Here is something that can be fulfilling for you.

Ok.. Deci mi se oferă ce? Onoarea de a lucra la proiectul lui? Șansa de a mă reabilita în fața unui om pe care l-am considerat enervant și absurd, în repetate rânduri, și i-am spus-o? Cred că am atins o barieră de care nu pot să trec. Greșesc dacă dau vina pe diferențele culturale dintre un american cu influențe latino și mine, un român crescut în Titan?

Chestia e că tre să-i dau omului un răspuns pâna la sfârșitul zilei și nu reușesc să-mi dau seama dacă ar trebui să-mi înfrânez tentația de-al trimite la origini sau nu. Dacă ar trebui să mă prăpădesc de râs și să trec mai departe sau chiar să mă gândesc serios la “propunerea” lui. Omul o zice cu atâta convingere încât încep să am dubii despre sistemul meu de valori și modul în care îmi duc viața…

evilpenguin Internet Internet, social networking

Andrei Boghiu: Deci sa-ti explic cum eu am niste multe chestii pe cap acum si serveru’ merge ca pula si eu acum experimentez
Sorin Vasilescu: ok, got the picture. te-am lasat
Sorin Vasilescu: si da, serveru merge ca pula
Andrei Boghiu: Pai..parseaza Jerry un fisier de 7GB…

evilpenguin Internet funny, Internet, no comment, server

Webdesigner. Este un cuvânt care se pare că s-a insinuat, atât în vocabularul nostru curent, cât şi în visele de grandoare ale multora. Sunt extrordinar de mulţi oameni în România care fac site-uri web. Orice puşti care are aspiraţii mai înalte decât de a deveni fotbalist se pare că “vrea să se facă” webdesigner. Toată lumea are impresia că din Internet şi din site-uri se câştigă bine, fără efort şi foarte repede. Yeah, sure…

Nu voi avea pretenţia de a defini termenul, la modul absolut, exhaustiv şi irefutabil. Ce vreau, însă, este să-mi spun părerea despre această problemă, pornind de la un post scris de către Nona Şerbănescu.

Asa cum definesc eu web designerul, este acea persoana cu studii de grafica/design care alege sa isi foloseasca talentul si cunostintele in zona de design pentru web.

Din păcate, în lumea noastră, sunt puţine cazuri de webdesigneri care pornesc dintr-un background “artistic”. Acest lucru se datoreaza faptului că Internetul, ca orice alt lucru legat de calculator, este înţeles greu şi, cel mai probabil, superficial de către majoritatea oamenilor. Sunt încă puţini oameni care înţeleg într-adevăr fenomenul, iar cei mai mulţi o fac pentru că au ales IT-ul ca domeniu principal de activitate. Sau invers, nu sunt sigur. Cert este, din câte am văzut eu, că majoritatea celor care fac site-uri au un background tehnic, nicidecum artistic.

Partea bună este că, in anumite limite, gusturile se pot rafina. Poţi învăţa să faci ceva care să arate măcar decent, dacă nu bine. Dar, în opinia mea, asta nu este cea mai mare problemă.

Problema majoră este că un webdesigner ar trebui să-şi pună şi alte probleme pe lângă cele legate de latura strict estetică. Cui serveşte site-ul? Care este scopul lui? Care sunt caracteristicile de vârstă, educaţie, etc. ale vizitatorilor doriţi? Care sunt interesele vizitatorilor? Cum şi ce trebuie plasat unde pentru a facilita o experienţă plăcută, lipsită de bătăi de cap? Şi o mie de alte întrebări legate de domenii gen marketing, usability (dacă mă poate ajuta cineva cu traducerea acestui cuvânt, aş rămâne recunoscator), psihologie şi alte asemenea arii cu care un programator nu are nici în clin, nici în mânecă. Probleme pe care, dacă şi le pun 5% din cei care fac site-uri, mare minune!

Nu cred ca designerul are nevoie de notiuni de programare… eventual HTML de baza, astfel incat sa inteleaga cat de cat cum functioneaza ceea ce el proiecteaza, deseneaza. De asemenea, cred cu tarie ca indiferent daca stie sau nu HTML, designerul nu ar trebui sa isi “taie” singur site-urile. Fenomenul rezultat este simplu, va evita elementele de design care implica eforturia ulterioare mai mari la generarea HTML-ului in detrimentul calitatii vizuale.

Şi uite aşa se trezesc diverşi oameni că trebuie să implementeze pentru un oarecare site un design care le este servit sub forma de A3, CMYK şi cu ceva Pantone pe ici pe colo. Părerea mea este că un webdesigner ar trebui să ştie HTML şi CSS peste medie. Cât de mult peste medie cu putinţă. Trebuie să le ştie ca să facă designuri fezabile. Un design de site nu este un pliant tăiat şi trântit în HTML.

Dacă taie sau nu propriul design, dacă scrie sau nu codul pentru el, este partea a doua. Dar acest lucru nu trebuie să fie influenţat de lene sau de lipsă de profesionalism, ci de optimizarea fluxului de muncă. Oameni care să taie un design şi să-l pună în HTML, mai găseşti, iar dacă nu o fac extraordinar de bine, nu se vede aşa de mult când te uiţi la site. Dar designeri buni găseşti mai greu. Mult mai greu. Aceasta problemă, şi doar această problema, în concepţia mea, face ca munca unui webdesigner să se termine în forma unui fişier imagine.

Cred ca HTML-ul, PHP-ul, MySql-ul etc. tin de programarea pentru web care este un cu totul alt subiect, subiect unde sunt ceva mai rezervata in afirmatii.

Concepţia generală, într-adevăr, pare a fi că toate abrevierile de litere dubioase care apar în discuţie când se vorbeşte de site-uri sunt limbaje de programare. În concluzie, noi programăm în HTML şi în CSS. Păi, nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar nu prea este corect.

HTML vine de la HyperText Markup Language. Deci, brusc, aflăm că este pur şi simplu o modalitate de ordonare a textului. Nimic mai mult decât nişte “indicaţii” transmise către browser despre cum şi unde să afişeze în pagină. Nu tu blocuri decizionale, repetitive, nu tu variabile şi aş putea continua la nesfârşit. Nicidecum limbaj de programare.

CSS-ul este un apendice al HTML-ului. Şi nu numai că nu este limbaj de programare, dar nu cred că forţez prea mult nota dacă îl numesc “limbaj de design”. După ce conţinutul a fost “ordonat” în HTML, CSS-ul vine şi specifică cum ar trebui totul să arate.

JavaScript-ul este un limbaj de programare. PHP-ul, ASP-ul, CF-ul, JSP-ul de asemenea. Pentru cine o să-mi sară în cap, voi aia de la Politehnică, care v-aţi născut cu ASM-ul în braţe, nu contează că este interpretat şi nu compilat. Tot limbaj de programare e, după părerea mea. MySQL-ul este o struţo-cămilă. E, suprinzător, chiar ce-i spune numele: Structured Query Language. Este un “limbaj de întrebări”, de interogări, dacă chiar vrem să folosim termenul potrivit.

Concluzia? Webdesignerul nu are ce treabă să aibă cu JavaScript, PHP, MySQL, JSP, ASP, CF, Ruby, Perl şi alte nebunii. Dar cu HTML şi CSS, s-avem pardon!

Designerul web ar trebui sa cunoasca foarte bine Adobe Photoshop si, in masura in care doreste sa realizeze site-uri dinamice din punct de vedere vizual, cu animatii and stuff, ar trebui sa stapaneasca si Macromedia Flash.

Adobe Photoshop este doar un exemplu. La fel de bun este orice software de editare de imagini, dar un webdesigner, ca şi un graphic designer, ar trebui să ştie, după părerea mea, cel puţin două: unul de grafică vectorială şi unul de grafică raster (bitmap). În a doua categorie tronează Adobe Photoshop, Corel Photo-Paint şi altele, iar în prima găsim Adobe Illustrator, Corel Draw, etc. Eu recomand Adobe, dar mai recomand ceva: discerneţi foarte bine când folosiţi bitmap şi când vectorial. Toată lumea bagă mare cu Photoshop. Părerea mea este că, în afară de cazul în care ai de editat o poză sau porneşti de la o poză ca să realizezi un design, Photoshop este o alegere de compromis. Iar alegerile de compromis nu dau niciodata rezultatele cele mai bune.

Cât despre Adobe Flash… Este foarte uşor să faci nişte animaţii de mână, un banner, un meniu. Nicidecum asta nu înseamnă să stăpâneşti Flash-ul. Dar e nevoie de multă muncă şi de multă rafinare a tehnicii de lucru ca să obţii ceva frumos dintr-o animaţie. Iar asta ţine de bibilică, de imaginaţie, de gust, nu de capacitatea de a lucra în Flash.

În încheiere, pentru că deja mi-e somn şi mâine o să mă certe şefu că am cearcăne, pentru cei care vor să înceapă să facă site-uri, am un singur link: Web Design From Scratch. Citiţi-l din scoarţă în scoarţă şi de-abia după ce aţi terminat puteţi să începeţi să înţelegeţi cât de complicat e să faci un site, dacă vrei sa faci o treabă bună.

evilpenguin Internet css, html, Internet, webdesign, website